In 1989, timp de doua saptamani, mii de tineri erau bifati la capitolul "decese". Au murit pe granita. Pe linia, confuza atunci, dintre ce numim acum "Romania dinainte" si "Romania de dupa". Nu au mai apucat sa treaca dincoace, au ramas plantoane pe frontiera. La 15 ani dupa, IESEANUL si-a pus viza comunista pe pasaport si a trecut granita in Romania care nu mai exista. In "Romania dinainte". O tara pe care o reconstituim acum in toate incheieturile si mecanismele, cu oamenii si tabieturile ei.

Bula si rationalizarea

"Era un banc in care Bula isi lipise un afis mic, sub soneria de la intrare, in care scria: <Nu sunati! Ies eu din cinci in cinci minute!>". Cu aceasta declaratie a fost preluat IESEANUL de la granita lui 1989 inapoi, de chiar unul din capii partidului de la Iasi, din acea vreme. De Gheorghe Buhac, unul din cei care a avut pe mana judetul, din postura de sef al Consiliului de Control Muncitoresc. Adica sectia economica a partidului. De ce nu voia Bula sa se sune la usa lui? Pentru ca, in anii '80, totul era rationalizat in Romania. De la ulei si zahar pana la curentul electric si caldura din calorifere. Iar cine apasa pe sonerie consuma inutil curentul electric.

"Vorbeai la bec"

In Romania de dinainte, ratia si rationalizarea nu era doar un slogan. "Era socotita un standard temperatura de 18 grade Celsius pe timp de iarna, in case. Era o conditie pe care o impunea partidul. Se putea trai la 18 grade", a spus Buhac. Caldura era data patru ore pe zi si alte patru pe noapte sau, pur si simplu, numai cateva ore pe noapte. Asta nu era totul. Partidul nu intrase numai in calorifere, intrase si in becuri: in institutii, lumina nu se aprindea decat atunci cand cadea intunericul de tot. Altfel, incalcai legea. "Stiu romani care, ajungand in Cehoslovacia comunista, cu diverse ocazii, stingeau lumina pe holurile hotelurilor inainte sa intre in camere, asa erau obisnuiti. Si dupa aia se duceau functionarii cehoslovaci sa o aprinda, credeau ca romanii vor sa fure", a mai spus fostul sef economic al judetului inainte de '89, completand: "Vorbeai la bec, asa se spunea...".

Benzina mergea afara

Si mai vorbeai si la teava de apa calda, "care se dadea o data pe saptamana, pe cartiere: luni un cartier, marti altul, si tot asa, cateva ore pe zi". Combustibilii pentru incalzire si apa calda erau in cantitati asa mici, incat "iarna, la CUG se opreau cuptoarele cate sase ore pe zi, sa putem da ceva la populatie". Si aragazul sau butelia functionau uneori pe sponci. "Gazul era rationalizat pentru ca nu era, din motive de criza", a explicat Gheorghe Buhac. Apoi, distribuirea benzinei era un alt cosmar. Un sir nesfarsit de cozi, pentru numai 15 litri pe luna. Culmea, "nu era o criza reala de benzina!", a spus fostul sef economic al Partidului Comunist Roman de la Iasi. "De fapt, erau doua motivatii: sa nu circule lumea prea mult si din cauza ca benzina mergea, in principal, la export".

"TOTU la export"

In anii '70 facuse industrializarea fortata cu credite externe.

Dupa '80, banii trebuiau platiti. "Asa au inceput exporturile masive, pentru contrabalansarea bugetului", a mai explicat Buhac. "Era si o gluma, cu ministrul care se ocupa de comert exterior, era unul pe care il chema Totu. Si poanta era <Totu la export>", a povestit fostul sef al Consiliului de Control Muncitoresc Iasi. Dar nu totu' mergea la export. Alte lucruri, cum erau, de exemplu, undele radio, se duceau pur si simplu la gunoi.

Nu mai emitem

Intr-o dimineata de iarna, cand oamenii au venit la serviciu, li s-a spus sec: "Nu mai emitem". "Pe 22 ianuarie 1985, cand am venit la radio, am aflat ca s-a terminat", isi aminteste Camelia Savitescu, redactor la departamentul Cultural al Radio Iasi. Toti angajatii au fost repartizati la diverse institutii, de la biblioteci pana la Posta si Directia Agricola, iar fonoteca a fost trimisa, culmea ironiei, la Jilava.

Raj Kapoor

Anii '80 au fost anii de glorie ai cinematografului iesean. Frig, sonorizare proasta, inghesuiala, dar niciodata salile nu or sa mai fie arhipline ca atunci, cel putin asa crede Ilie Avram, proiectionist cu 23 de ani de experienta. Filmele indiene care storceau lacrimi, gen "Vandana", "O floare si doi gradinari", "Lantul amintirilor" si "Vagabondul" cu Raj Kapoor, cu iubita lui cu un benghi in frunte, erau in top in '80-'81. "Se statea ore intregi la coada, biletul costa 2 lei, 3 lei la Copou si Tineretului si pana-n 6 lei la Victoria si Republica", isi aminteste proiectionistul. Cinematograful era singura distractie pentru oamenii simpli, asa ca salile erau tot timpul pline, indiferent de filmul care rula. La seria cu Piedone, filme usurele de altfel, se vindeau bilete la suprapret, de la speculanti. Dar si la filmele de arta veneau oamenii, totul era sa iesi in oras.

Videotecile

Cine avea video era "tare", pe vremea incalzitului la aragaz. Video-urile se inchiriau pe noapte, cu 25 de lei, si se vedeau cam 10 filme. Se infiintasera si videotecile legale, la Teatru si Filarmonica, care constau dintr-un televizor, pus intr-o incapere mare si scaune cate incapeau. "Erau mai mult dintr-astea din vest, cu karate, sau de groaza", si-a amintit proiectionistul de la Republica. Thrillerul cel mai cunoscut era "Casa groazei", despre un grup de adolescenti care si-au petrecut Craciunul intr-o casa unde se gaseau fortele diavolului. Alte filme preferate ale adolescentilor de atunci erau "Mad Max", "Kramer contra Kramer", "Planeta maimutelor", "Razboiul stelelor", iar vocea tremurata, din gat, cu perturbatii ragusite, a Margaretei Irina Nistor, era simbolul unui film "la video".

Program de doua ore

Tudor Vornicu, cupletele cu Stela si Stefan Banica senior, "Masca fara masca", Corina Chiriac si Angela Similea, toate au disparut la mijlocul anilor '80, cand programul s-a subtiat pana la 2 ore. Ce vedeai: telejurnalul, "Vizita tovarasului Nicolae Ceausescu si a tovarasei Elena Ceausescu…", 10 minute de Mihaela si Mira. "A fost foarte amuzant cand s-a anuntat, cu trambite, ca o parte din emisiuni or sa fie colorate. De fapt singurile emisiuni <color> erau telejurnalele, cu Ceausestii", povesteste Camelia Savitescu. Butonai la rusi sau la Chisinau, sa o vezi pe tanti Ludmila cu "Noapte buna, copii", sau pe sotii Teodorovici, ori Gheorghe Tupa: "Alearga caii, alearga ca masina, de sar scantei din pietrele soselei".

Reteta Mincu

La o asa abundenta mediatica, se potrivea la tanc o abundenta alimentara pe masura. "Nu esti roman daca nu ai mancat salam cu soia", spuneau unii cu voci de politicieni imediat dupa Revolutie. Avea culoare roz, ambalat in plastic portocaliu si costa 12 lei kilogramul. Daca-l gaseai. In Iasi, fiecare cartier avea complexul sau alimentar:  Stejar, Neptun, Olimp, Familial, Minerva, Copou sau Unic. "Reteta lui Mincu" - alimentatia rationala - era diferita de la judet la judet. La Iasi, pe cartela luai "o jumate de ulei, un kil de zahar si o jumate de kil de carne". Nu pe zi, ci pe luna. In rest te descurcai cum puteai. Cozile la ratie erau ascunse de regula in spatele complexului. "Era omor. Aveam un pensionar in bloc care facea mereu rondul. Pontul era dat de una din vanzatoare", isi aminteste Elena Tabacaru, secretara sefa la Consiliul Judetean.

Acordeoane, nechezol, adidasi

In galantare aveam "di tati": nechezol, marmelada la calup, rafturi intregi de compot de prune si tocana de legume, acordeoane (coaste de porc-n.r.), adidasi (copite de porc), fratii Petreus (pungi cu cate doi pui care nu depaseau 1 kg impreuna), serbet roz, biscuiti Poieni, Gumela sau guma vietnameza, lichior Glaciar, bere Zimbru "la kil", vin spumos Zarea, sirop de visine, sapun Cheia, vodca "Cristal 80" . De "Mos Gerila", batalia portocalelor, bananelor, de multe ori verzi, si bomboanele de pom sau ciocolatele chinezesti. "Nu mai mult de doua, ca sa ajunga la toata lumea. Veneau cu toata familia sa ia. De multe ori, nici nu spunea ca sunt rude, ca sareau cei din spate", isi aminteste Ana Todirau, gestionar la Alimentara Unic.

Bufetul partidului

Circuitul "raritatilor" alimentare era altul decat cel de acum. Locul "bunatatilor" era la Bufetul Partidului. In Iasi functionau doua astfel de localuri destinate expres pentru fieful PCR-ului: unul la parterul Casei Patrate si altul la Hotelul Partidului. "Erau de toate. Muschi, pastrama, conserve de carne chinezesti, portocale, whisky, tigari Kent, ness, cafea dar si imbracaminte si incaltaminte din import", isi aminteste Ion Serbina, secretarul CJ.

Persane de Alba

Liste de asteptare erau peste tot. Nu numai la lapte sau in fata macelariilor. Daca voiai un covor persan de Alba Iulia, trebuia sa ai rabdare un an, pana ce toti din staff-ul partidului isi mochetau apartamentele. "Ne chema seful si spunea: <Faci un pachet cu 10 prosoape chinezesti, un val de perdea de Pascani, unul de matase China, o patura albaneza si-un covor de Alba pentru X>. Ne executam, ca X era de la partid. Persane? Era omor. Veneau 10-15 pe luna si se lua direct de la subsol. O data un client a sarit de la etaj ca sa treaca peste coada", isi aminteste Ecaterina Nicolau, gestionar la magazinul Moldova. Perdelele de Pascani, marfa rara. "Cand se aduceau perdelele, bietii oameni nici nu se uitau la model. Luau valul si pa", adauga Maria Cavaleru, vanzatoare la magazinul Moldova.

Leonardo, marfa de marfa

Moda lui Ceausescu atarna in vitrinele de la Romarta, Moldova sau Ario - in Pacurari. Chilotii tetra denumiti "gogosari", pantalonii supraelastici evazati, rochitele de catifea sau poplen, izmene de la Moldova Tricotaje si camasi de la Braiconf, bluze cu gulere de macrame si multe rafturi de uniforme scolare. "Croitoriile aveau de lucru. Alta sansa sa te imbraci omeneste nu prea aveai", spune Maria Cavaleru. La incaltaminte, marfa de carton presat. "Pana pin '80 erau pantofii Guban. Apoi au aparut chinezariile. Bascheti chinezesti, cizme de cauciuc din RDG pentru copii. Omor era la pantofii Leonardo. Lua lumea cate patru perechi si nici nu-i proba", isi aminteste Ecaterina Nicolau.

TV-urile color

Dupa '84 au aparut primele televizoare color. Alfa de la rusi, Telecolor, Cromatic de la noi. "Asteptai un an jumate pentru un color... Se faceau liste pe la sindicate prin intreprinderi sau chiar la Consiliul Popular. Televizorul color nu-l puteai lua fara aprobarea primului secretar. El semna. La fel si pentru congelator sau frigider", spune Marcel Lebada, seful de protocol de la Prefectura. Ca sa treci peste rand, iarasi apelai la pile. "Am meditat pe gratis fata unui secretar cu organizarea de la Consiliul Municipal, ca sa trec peste rand", isi aminteste Alexandru Iacob, profesor universitar, acum pensionar.

Blugii Zico si BT-ul

"Toalele de firma" se procurau din caminele studentesti, de la studentii arabi. Cu 1.000 de lei (o suma enorma la acea vreme) iti luai o pereche de blugi Rifle sau Levi's direct din Siria. Mai tarziu, la bazarul din Nicolina, negociai in soapta pentru o pereche de blugi turcesti Zico. Daca aveai de dat un "cadou" la vreun medic, mergeai la Unirea, unde pe trepte te asteptau un grup de "colorati". Kent, More, West, cafea, ness. Bani sa ai. "In Iasi nu erau decat doua shop-uri. Unul la Continental si altul la Unirea. Nu aveai voie sa iei ceva decat daca erai cetatean strain. Imediat te trezeai cu securistul in spate si te intreba de unde ai valuta", spune Marcel Lebada. Concediile erau prilej pentru ieseni sa-si imbunatateasca garderoba. Daca nu ajungeai la mare in port, atunci la iesirea din Motca, la intersectie, pe europeana. Acolo tranzactionai cu polonezii pentru o crema Nivea, ciorapi cu fir lycra, tigari DS, BT, HB.

5.000 de lei avortul

In farmacii, ca in alimentare. Teancuri de vata medicinala, aspirina, biseptol, penicilina V. "Nu veneau produse din import si multi ieseni ajungeau la leacuri babesti", spune Gabriela Strait, presedinta Colegiului Farmacistilor. De anticonceptionale, nici urma. Avorturile erau controlate direct de Birourile Organizatiilor de Baza (BOB) existente in fiecare dintre maternitati. "A fost o crima cu interzicerea avorturilor. Au fost medicii inchisi pentru chiuretaje clandestine dar si femei care au recurs la asa ceva. Cum se pratica? De regula veneau femeile cu avorturile gata provocate de acasa. Daca era insa vorba de sotia cuiva de la partid, se schimba foaia. De regula, iesencele nu avortau la maternitatile din Iasi. Plecau pe la Constanta, Targu Jiu, oriunde prin tara. Altele apelau la leacuri babesti", spune Dragos Dragomir, medic ginecolog. Un chiuretaj clandestin era cat doua salarii medii: 5000 de lei. Operatia, la fel ca si sterilizarea - legarea trompelor - se facea noaptea. Dupa o ora pacienta era trimisa acasa.

---------------------------------------------------------

Caldura lui Iliescu

"IZOLAREA TERMICA A ROMÂNIEI, CONTRIBUTIE DE SEAMA LA OPRIREA INCALZIRII GLOBALE

Comitetul executiv al Consiliului popular al judetului Iasi

DECIDE:

Art. 1. Se stabilesc urmatoarele temperaturi de incalzire:

– maximum 16°C in halele industriale si alte spatii de productie inchise;

– maximum 18°C in locuinte, institutii, intreprinderi (alte incaperi decat halele industriale si spatiile productive), unitati comerciale si de prestatii, hoteluri, unitati de alimentatie publica, institutii de invatamint, sali de spectacole, alte spatii similare.

Presedinte,

ION ILIESCU"

("Flacara Iasiului", 25 februarie 1977, p. 2; ION ILIESCU era primsecretar al CJ Iasi al PCR, functie cumulata pe langa cea de presedinte al Consiliului Popular)

Vitei taiati noaptea

Iesenii mureau de foame, in schimb la Combinatul de porci Tomesti se taiau zilnic 1.000 de capete pe zi. "O metoda ca sa-ti umpli frigiderul era un drum la tara. Erau CAP-urile unde taranii dadeau la contract cate un porc, viteii, vaci, lapte, oua, pasari. Porcii aveau voie sa-i taie. Unul il aveai in curte altul pentru CAP. In schimb, viteii nu. Vitelul se taia noaptea. Ii dadeai cu barosul in cap si apoi il transai repede, in jumate de ora sa nu te prinda, ca altfel faceai puscarie", Elena Tabacaru, secretara sefa CJ.

Amintiri din vremea lui Ceasca

Sapunul Cheia- "cum sa-ti cuceresti femeia"

"Pasta de dinti Cristal/Face dintii ca de cal"

Cutiile goale de Coca-Cola cumparate cu 5 lei din bazarul Nicolina si folosite ca suport de creioane

Colectia de capace de bere straina adunate in vacante de la mare, de pe langa hotelul International sau Vega

Halvita, ciubucul, susanul si "ciunga"

Penarele de lemn, cravatele de pioner si stilourile chinezesti

"Remaiem ciorapi", anuntul de la Romarta

Bateriile de masina puse la incarcat sub masa de bucatarie

Vacantele de vara in care se faceau repetitiile pentru 23 August

Prima pizza la farfurie facuta la Select si care costa 23 de lei

Practica agricola la Cotnari sau in livezile de la Comarna