RETEAUA DE ZIARE
LOCALE MEDIAPRO:

BĂNĂȚEANUL
BIHOREANUL
CLUJEANUL
HUNEDOREANUL
IEȘEANUL
SIBIANUL

  Un saptamanal MediaPro, auditat BRAT                          Numarul - Pana in 20
Știrile zilei - clic pe flux
 
Publicitate
Contactati redactia!
Forum si mesaje
Arhiva IESEANUL
Despre noi
Link-uri interesante
Site-uri MediaPro
Mica Publicitate
   
Prima pagina a saptamanalului IESEANUL si coperta revistei ProTV Magazin, in variantele tiparite



    SECȚIUNI SPECIALE
 

 
Caută:     
DINCOLO DE ISTORIE
CUZA A IESIT PRIN BUDOAR DIN ISTORIE

04 Ianuarie 2005
Click pentru a mari
"Sa dea Dumnezeu sa-i fie tarii mai bine fara mine, decat cu mine", au fost ultimele cuvinte ale domnitorului Al.I. Cuza la iesirea din tara, prin vama Brasov

Despre imprejurarile domestice in care a avut loc abdicarea domnitorului Alexandru Ion Cuza s-a scris destul de putin. Poate si dintr-o anumita jena a istoricilor, care au simtit nevoia de a-l proteja pe cel care a infaptuit Unirea Principatelor. In plus, discutia despre legatura dintre cariera si viata personala a unei personalitati este inca departe de a se fi inchis.

 

Tocmai jucase carti

Cert este ca in noaptea de 11 februarie 1866, in momentul cand "pucistii" au dat buzna in palatul lui Cuza din Bucuresti, cerandu-i sa-si semenze abdicarea de la tron, acesta se afla in pat cu amanta sa, Maria Obrenovici, vaduva din Iasi a unuia dintre printii Serbiei, Efrem. Jucase carti pana dupa miezul noptii si nu se simtea prea bine: suferea de plamani si de inima din cauza excesului de tutun si nesomn.

Intr-o camera alaturata, dormea sotia domnitorului, Elena, impreuna cu copiii. Erau copiii Mariei, Alexandru si Dimitrie, care insa fusesera adoptati de Elena si de domnitor, intr-un gest care a facut senzatie in Bucuresti.  

Click pentru a mari
Doamna Elena a trait pana la 84 de ani, dedicandu-se actelor de caritate

Nu chiar o surpriza

Infaptuirea celor doua mari reforme, agrara si electorala, ii iritase pe reprezentantii boierimii conservatoare, ca si pe exponentii aripii de dreapta a burgheziei, care s-au unit in ceea ce in istorie a ramas sub denumirea "Monstruoasa coalitie" si au pus la cale debarcarea domnitorului. Alte motive ale loviturii de Palat au fost subordonarea Camerei (Parlamentului) de catre Cuza, precum si pripasirea unei camarile personale pe langa palatul domnesc, care transformase guvernarea intr-o dictatura ce tinea sub control toata economia tarii.

Se spune ca domnitorul fusese avertizat de unul dintre prietenii sai, poetul Cezar Boliac, despre iminenta unui complot pentru inlaturarea sa. Prin urmare, pentru Cuza "vizita" din acea dimineata nu era chiar o surpriza. Cel mult poate momentul.

 

N-a apelat la pistoale

Cuza a fost victima unui complot organizat de opozitie, in complicitate cu o parte din cadrele militare din Regimentul 7 de linie. Cand i s-a cerut sa abdice, nu s-a opus, desi avea pistoale la indemana. A semnat decretul pe spatele unui capitan pe nume Pilat, complotist si el: "Noi, Alexandru Ioan I, conform dorintei natiunei, depun astazi 11/23 februarie 1866 carma guvernului in mana unei locotenente domnesti si a ministerului ales de popor". A semnat actul in timp ce un alt ofiter ii acoperea amanta goala cu o manta militara.

 

"Sa traiasca Romania!"

Se spune ca organizatorii loviturii de stat de la 11 februarie 1866 au planuit astfel lucrurile incat sa il surprinda pe Cuza in pat cu Maria Obrenovici.

Arestat timp de doua zile la Palatul Cotroceni, lui Cuza i s-a permis apoi sa paraseasca tara, fiind escortat de armata pana la Brasov, granita de atunci a Romaniei. "Sa dea Dumnezeu sa-i fie tarii mai bine fara mine, decât cu mine. Sa traiasca Romania!", au fost cuvintele lui de adio. A calatorit o vreme prin Europa, pentru a se stabili in final la Heidelberg, in Germania.

 

Sir de nenorociri

Abdicarea a fost startul unui sir de nenorociri pentru Cuza si cei din jurul lui. Fostul domnitor a murit in exil, sapte ani mai tarziu, la varsta de 53 de ani.

Astazi, ramasitele sale se afla la biserica Trei Ierarhi din Iasi. 

Mezinul Dimitrie, care suferea de o afectiune pulmonara, s-a sinucis la Ruginoasa, in 1888. In fapt, o "mostenire" de familie: cu 12 ani mai devreme, mama sa naturala, Maria Obrenovici, aflase ca are cancer si recursese la acelasi gest. Avea 41 ani. Inmormântata mai intâi la biserica Sfantul Spiridon din Iasi, in 1908 avea sa fie mutata in cavoul familiei sale - Catargi - din cimitirul "Eternitatea". Fiul cel mare, Alexandru, a murit si el de tanar, in 1889, in timpul unei calatorii in Spania. Se casatorise cu 6 luni inainte.

Ca intr-un film in care binele lupta cu raul, singura supravietuitoare a evenimentelor a fost sotia tradata, Elena Cuza care a murit mult mai tarziu, in 1909. Avea 84 de ani, iar de la Unirea Principatelor trecusera exact 50 de ani.


"Iesenii au sarbatorit"

Intr-un articol publicat in urma cu cativa ani, istoricul iesean Adrian Cioflanca scria ca vestea abdicarii lui Cuza a starnit bucurie la Iasi pe fondul nemultumirii cauzate de pierderea influentei pe care o avusese capitala Moldovei inainte de Unire. "Iesenii au sarbatorit inlaturarea lui Cuza, la 11 februarie 1866, prin trei nopti de iluminatii", conform istoricului T.W. Riker. "Consulul Prusiei la Iasi credea ca, daca moldovenii ar fi avut posibilitatea liberei exprimari, rezultatul ar fi fost putin favorabil Unirii", subliniaza si Adrian Cioflanca. El adauga ca, in calitate de istoric, trateaza informatiile de budoar drept "anecdotice", mai ales pentru faptul ca o buna parte dintre acestea nu sunt verificate.

 

Meritele lui Cuza

Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) si al statului national România (1862-1866). Sub domnia sa s-au pus bazele dezvoltarii moderne a natiunii romane din punct de vedere economic, social, politic si cultural. Dupa Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, a contopit adunarile de la Iasi si Bucuresti intr-un parlament unic, a numit un singur guvern si a fixat capitala noului stat la Bucuresti (1862).

In 1863 a format un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, care a realizat secularizarea averilor manastiresti, o noua Constitutie, o noua lege electorala, una agrara, Codul civil si Codul penal, legea pentru obligativitatea invatamantului primar si a infiintat Universitatile din Iasi (1860) - care poarta numele domnitorului - si de la Bucuresti (1864).

Acest articol a fost văzut de 2257 ori.

*
61 puncte din 15 voturi

Notați acest articol

  
1 2 3 4 5
 

Trimite unui prieten

Tipărește

Alte articole scrise de Sorin SEMENIUC
 Comenteaza acest articol
Ieseanul Meu!

Bine ai venit, Vizitatorule!

Autentifica-te:
Email:
Parola:
Ai uitat parola? Click aici!
Nu ai cont? Click aici pentru a-l crea.

 

COPYRIGHT © 2003-2006 PubliMedia International SA

Site realizat de Arxia