RETEAUA DE ZIARE
LOCALE MEDIAPRO:

BĂNĂȚEANUL
BIHOREANUL
CLUJEANUL
HUNEDOREANUL
IEȘEANUL
SIBIANUL

  Un saptamanal MediaPro, auditat BRAT                          Numarul - Pana in 20
Știrile zilei - clic pe flux
 
Publicitate
Contactati redactia!
Forum si mesaje
Arhiva IESEANUL
Despre noi
Link-uri interesante
Site-uri MediaPro
Mica Publicitate
   
Prima pagina a saptamanalului IESEANUL si coperta revistei ProTV Magazin, in variantele tiparite



    SECȚIUNI SPECIALE
 

 
Caută:     
Povestile Iasului
PIETRELE VORBITOARE

07 Februarie 2006
Click pentru a mari
Locul unde au fost ingropate ramasitile lui Scarlat Pastia, jurist, filantrop, primar al orasului, cel care a donat terenul pentru amenajarea cimitirului Eternitatea

O plimbare la cimitirul "Eternitatea" este ca si cum ai rasfoi intreaga istorie a Moldovei. De la boieri, la scriitori, de la artisti de renume la profesori care au predat in amfiteatrele Sorbonei. Pe toti ii intalnesti in dealul Tatarasilor, la Eternitatea. Ghid in pelerinajul nostru este albumul "Iasul-Citadela Europeana", editat la Sedcom Libris.

 

Legea inmormantarilor

O statistica din 1871 arata ca in Iasi existau la vremea respectiva 48 de cimitire si tot atatea biserici ortodoxe. Ideea dezafectarii unor astfel de cimitire bisericesti, mai ales cele din centrul Iasului, era sustinuta de edilii orasului. Au existat insa si dispute. Astfel, in 1841, poetul Costache Conachi, epitrop al Bisericii Banu, combatea vehement ideea Eforiei Iasi "care vroia sa faca din tintirimul bisericii Banu, ramas despartit de biserica printr-un drum (strada Lapusneanu-n.r.), o piata publica".

Motivul opozitiei lui Conachi era acela ca, in acest cimitir, fusese inmormantat, in 1803, tatal sau, Manolache. Peste ani insa, cimitirul bisericii Banu avea sa fie mutat, pe locul sau ridicandu-se celebra Berarie Bragadiru.

In noiembrie 1857, secretariatul de stat a adresat "Ministerelor Centrale" o circulara in legatura cu realizarea unor cimitire comunale: "La punctele Copou, Ciric si Frumoasa sa se faca pe pamanturile manastiresti locuri indestul de intinse pentru a servi de tantirime". O lege a inmormantarilor, insa, apare abia in perioada domniei lui Cuza.

 

Cimitire pentru toate cultele

De mult desfiintate, au existat in Iasi si cimitire care apartineau altor culte. Cel mai vechi cimitir din Iasi este cel al armenilor, veniti in Moldova in prima jumatate a secolului XIV. Legenda spune ca biserica Sf.Sava ar fi fost la inceput "o capiste (templu-n.r.) armeneasca", cedata insa de comunitate in schimbul unui teren situat pe actuala strada Armeneasca.

Un alt cimitir a fost cel al lipovenilor, "o secta de rusi avand credinte diferite de a intregii natiuni rusesti-ortodoxe" si goniti din Rusia pe acest motiv. Cimitirul lipovenesc se afla pe Splaiul Bahlui, acolo unde mult mai tarziu s-au ridicat Uzinele Nicolina.

Vechiul cimitir catolic se afla in spatele gradinii Copou, iar cimitirul evreiesc, unul dintre cele mai vechi din Iasi, a fost amplasat initial in Tatarasi, "dincolo de mahalaua Ciurchi", unde s-au gasit pietre de mormant datand din 1467. Ulterior, cimitirul s-a mutat in zona Pacurari.

 

Primul mormant din Eternitatea

Ideea realizarii unui cimitir fastuos, "dupa model european", a existat inca din 1853. Initiativa a apartinut lui Gheorghe Asachi iar informatii in acest sens se gasesc intr-un supliment al Gazetei de Moldavia, din 13 august 1853; cimitirul urma sa fie amplasat "pe cornisa dealului Galata". Necropola se intindea pe 221712 "palme patrate", avea o intrare principala prevazuta cu trei arcade, camera mortuara si o statuie a lui Veniamin Costache. Pentru realizarea planului, fusese consultat arhitectul italian M.Croce din Tessim, care lucrase si la restaurarea bisericii Sf.Sofia din Constatinopole.

Acest proiect insa nu a fost niciodata realizat. Zece ani mai tarziu, Scarlat Pastia, senator si primar de Iasi doneaza terenul numit "via lui Dragos" pentru a se amenaja un cimitir. Asa a luat nastere cimitirul Eternitatea ce s-a extins in 1871 prin cumpararea cu suma de 400 de galbeni austrieci a "viei Mandinescu". Primul inhumat in cimitirul Eternitatea este un baietel de numai 2 ani din familia Sutu.

 

Eroi din trei razboaie

La doar un an de la deschiderea cimitirului, la Eternitatea au fost adusi si inmormantati eroii Razboiului de Independenta (1877-1878). Printre ei se afla: generalul Mihail Cristodulo-Cerchez, cel caruia la 28 noiembrie 1877 i s-a predat Osman Pasa, comandantul ostilor turcesti; generalul Panait Botez, generalul Dumitru Racovita, generalul-cavaler Constatin Milicescu (fost ministru de razboi-n.r.) etc.

Tot la Eternitate au fost ingropati si eroii cazuti in primul razboi mondial. Amintim aici doar pe locotenent colonel Constantin Creanga, fiul scriitorului Ion Creanga, Laurentiu O.Teodoreanu, ofiter de aviatie si fratele mai mic al lui Ionel si Pastorel Teodoreanu. Memoria eroilor morti in cel de-al doilea razboi mondial este pastrata de un monument realizat de Dan Covataru si ridicat in 1952. Tot aici exista si o parcela a aviatorilor, unde se afla si mormantul locotenentului Gheorghe Carada, "prima victima a aviatiei romane".

 

De la Creanga la Bals

O plimbare in Eternitate iti da cu adevarat fiori. Treci de mormantul lui Creanga, a lui Dimitrie Anghel, al Otiliei Cazimir ori Mihai Codreanu si deja rasfoiesti istoria literaturii romane. Apoi intalnesti nume mari ale centrului universitar: Petre Andrei, Radu Cernatescu, Petre Botezatu, Vasile Conta, Petru Culianu, Grigore Cobalceascu. Parca auzi aplauzele de la Nationalul iesean cat treci pe langa cavourile Agathei Barsescu, Aristizzei Romanescu sau iti amintesti de concertele de la Filarmonica ale lui Eduard Caudella.

Capelele, adevarate opere de arta, ale contesei Eliza Bals, a vornicului si postelnicului Costache si Grigorie Carp, ale printesei Maria Catargi-Obrenowicz sau ale mosierului Neculai Drossu, iti aduc parfumul secolelor de alta data. Iar cand treci pe langa mormantul lui Gheorghe Amira, patronul Boltei Reci, parca auzi rasetele Junimistilor ingropati ceva mai incolo, sfidand Eternitatea.

Dar poate cea mai expresiva opinie desprfe ceea ce simti atunci cand te plimbi prin Eternitatea ii apartine lui Sadoveanu: "In tineretea mea cea fara de griji, pe cand faceam liceul aici, la Iasi, ma duceam destul de des la «Eternitatea», in dupa-amiezi de toamna. Ma duc s-acum cateodata, intru insa in oraselul acela al mortilor c-o simtire ciudata, cu totul alta decat odinioara: am poate in mine ceva din ingrijorarea unui chirias care cauta o casa in apropierea iernii"

Acest articol a fost văzut de 3520 ori.

*
78 puncte din 22 voturi

Notați acest articol

  
1 2 3 4 5
 

Trimite unui prieten

Tipărește

Alte articole scrise de Silvia CRAUS
 Comenteaza acest articol
Ieseanul Meu!

Bine ai venit, Vizitatorule!

Autentifica-te:
Email:
Parola:
Ai uitat parola? Click aici!
Nu ai cont? Click aici pentru a-l crea.

 

COPYRIGHT © 2003-2006 PubliMedia International SA

Site realizat de Arxia